Ce… amintiri, ce… ipostaze care NU merită uitate!
Ce avem noi aici!?…Vedere către latura estică a pieței formată din șase clădiri impunătoare, pentru un orășel prăfuit de provincie cum era Constanța acelei perioade, dintre care doar clădirea hotelului de lux „Mercur”, construit in 1914 pe locul unui alt hotel denumit „Gambetta”, construit cu treisprezece ani înainte, a supraviețuit până în zilele noastre datorită robusteții sale.
După cum aflăm din consemnările dlui Erol Memet, un mare noroc datorat proiectării construcției sale și materialelor folosite, spre deosebire de celelalte clădiri din înșiruire, ale căror structuri de rezistență și fundații au fost afectate de cutremurul din martie 1977, ceea ce a dus la demolarea lor in 1985.
Cele cinci clădiri, care nu mai există în prezent, în afara celei menționate anterior, sunt, de la dreapta către stânga: casa „Constantin Nichifor” (1905; demolată la sfârșitul anilor ’20, în locul ei fiind construit, câţiva ani mai târziu, un cochet bloc de apartamente, în stil cubist existând și azi), casa „Logaridis” (1908; demolată la finele anilor ’40, secolul XX), casa „Torosian” (1900), așezată ușor oblic față de linia țărmului, apoi casa „Ben Takvor” (1913), iar ultima este clădirea fostului hotel „Elita” (1914) aparținând lui Hagi Zecio Lulov.
La parterul fostei case „Ben Takvor” și hotel „Elita”, a funcționat in perioada comunistă, până la demolarea clădirilor, braseria-restaurant „Victoria”, alături de un cafe-bar ce se afla la parterul fostei case Torosian.
Anexa hotelului, in care acum funcționează restaurantul de fițe „Pizzico”, nu fusese încă construită (de abia in …1922), in ea deschizându-se in 1948 o simigerie, cu covrigi, plăcinte, iaurt şi bragă bună-bună, neegalată încă, care avea să devină căutată de constănțeni, dar și turiștii curioși de pretutindeni, simigerie devenită un reper de neratat in peregrinările prin Constanța anilor postbelici și o amintire gastronomică pentru mulți, sper, dintre noi.
foto: Arhiva de imagini – Dobrogea (Locuri, oameni, amintiri)
