MERITĂ ȘTIUT: Cercetările efectuate pe coasta Mării Negre şi a lacurilor care o însoţesc au identificat aşezarea greco-romana de la Agigea, cu o populaţie impresionant de densă, atestată prin marea cantitate de ceramică, ţiglă, pietre de construcţie, fragmente de unelte din fier descoperite pe aceste meleaguri.
Așezarea localităţii Agigea este foarte probabil databilă între secolul al II-lea î.H. şi secolul al III-lea d.H.
În veacurile care au urmat informaţiile despre Agigea dispar cu desăvârşire din documente, fiind probabil distruse.
Documentele de dată recentă, datează începutul comunei în anul 1870, deşi este mai mult că sigur că există înaintea acestei date.
În a doua jumatate a secolului al XIX-lea se semnalează în Agigea o creştere numerică a populaţiei, îndeosebi păstori, veniţi din jurul Sibiului, din părţile Brăilei, Ialomiţei, iar mai târziu din Oltenia şi Moldova care trăiesc alături de tătarii colonizaţi de Poartă în Dobrogea.
REPERE ISTORICE
- 1887 – ia fiinta prima şcoală turcă cu o singură clasă la Geamie, cu învăţământ religios musulman.
- 1902 – tot lângă Geamie se infiinţează o clasă de băieţi, cu predare în limba romană pentru populaţia românească.
- 1925 – începe construcţia actualului local al şcolii prin contribuţia sătenilor.
- 1927 – se inaugurează noua şcoala primară elementară în limba română.
- 1962 – se măreşte actualul local de şcoală, iar şcoala tătară se contopeşte cu cea românească cuprinzand elevi ai claselor V – VI.
- 1964 – ciclul gimnazial se extinde şi cu clasele a VII-a si a VIII-a.
- 1996 – şcoala se botează cu numele profesorului universitar Ion Borcea, fondatorul Staţiunii Zoologice Marine de la Agigea
*** Agigea este situată în extremitatea sud-estică a României, învecinându-se la nord cu municipiul Constanța, la sud cu orașul Eforie, iar la est cu Marea Neagră. Suprafața cuprinsă între aceste limite administrative este de 4.528 ha.
Foarte interesant de remarcat, potrivit filologilor, toponimul locului face parte din rândul oiconimelor din Dobrogea care au la bază fie traduceri ale unor nume băștinase (puține), fie provin dintr-o sugerare a caracteristicilor locului (de exempu chimismul apei precizat prin oiconimele Agigea – amară, Tuzla – sărată, Tatlageac – astăzi Dulcești – dulceag).
