Puțini știu, azi e… ZIUA celui mai frumos monument architectural de la malul mării:: Cazinoul din Constanța! 15 august 1910 este data când s-a inaugurat Cazinoul din Constanța. Nimeni nu bănuia la acel moment că asistă la nașterea celui mai luxos centru de divertisment din estul Europei. Construită din inițiativa Regelui Carol I la prețul uriaș de 1,3 milioane de lei (echivalentul a 6,8 milioane de euro astăzi), clădirea avea să devină simbolul luxului și al petrecerilor de pe litoralul românesc.
***Demn de știut: În zona în care se află astăzi mai fusese, între 1880-1902, o construcție de lemn, o „cazină” cum se numea atunci – loc pentru spectacole de teatru, baluri, loc de recreere pentru turiști. Dar, în iarna anului 1901, o furtună distruge o parte din acoperiș și un perete al fațadei, reliefând instabilitatea construcției. Expertizele propun, și consiliul comunal aprobă, la 29 ianuarie 1902, demolarea construcției. În locul acesteia s-a amplasat, tot pe Bulevardul Regina Elisabeta, pe actualul loc al Acvariului, un alt Casin, o clădire provizorie, din lemn, cu două terase suprapuse pentru a avea o priveliște totală asupra falezei, mării și portului. Unul dintre antreprenorii Cazinoului a fost căpitanul Constantin Creangă, fiul scriitorului Ion Creangă. A fost demolată în 1910 pentru a face loc actualului Cazino.
În aprilie 1902, primarul Alexandru Belcic decide, printr-un proces verbal, organizarea șantierului în regim propriu pentru demolarea „cazinei” și construirea unui edificiu cu funcții asemănătoare marilor cazinouri europene, care a început în anul 1904. Inițial, planurile sunt întocmite de către arhitectul Petre Antonescu, care proiectează o clădire al cărei stil arhitectonic se inspira din tradițiile artei românești.
Arhitectul Daniel Renard, elvețiano-român format la École des Beaux-Arts din Paris, a adus în România stilul Art Nouveau care făcea senzație în Occident. Criticii au fost nemiloși de la început – ziarul „Conservatorul” îl numea „o matahală împopoțonată cu tot felul de zorzoane”, spunând că seamănă cu un dric.
*Chiar daca Art Nouveau este stilul predominant, se pot observa si influente clasice si baroce care adauga un plus de complexitate arhitecturii.
Aceste caracteristici arhitecturale nu doar ca definesc estetica cazinoului, dar si contribuie la importanta sa istorica, fiind o marturie a evolutiei arhitecturale de la inceputul secolului XX.
Dra Cazionul, maiestuos, distins, radiind eleganță și armonie în fiece detaliu a cucerit generații, a inspirat și s-a consacrat drept un simbol.
Cazinoul nu era doar un loc de jocuri de noroc. Era un adevărat palat al divertismentului cu sală de dans, două săli de lectură pentru ziare și reviste, două săli de jocuri, restaurant luxos și celebra terasă pe malul mării. Pereții erau căptușiți cu scânduri vopsite în ulei, candelabre impresionante și mobilier din esențe alese. Subsolul, realizat de Anghel Saligny, avea un sistem ingenios de ventilație.
Pentru a intra în această lume grandioasă, trebuia să fii înstărit și elegant îmbrăcat. Aristocrații din întreaga Europa veneau nerăbdători să petreacă pe litoralul românesc. Orchestra I. Paschill cânta în fiecare seară, iar atmosfera era de „belle époque”.
Doar cei care au trăit acele vremuri pot înțelege cu adevărat ce însemna să vezi România transformată în destinația de lux a aristocrației europene. În perioada interbelică, pe faleza Constanței se organizau baluri fastuoase, se jucau sume uriașe la cărți și ruleta, iar poveștile de dragoste și tragedie se țeseau în fiecare noapte.
Farmecul locului crea o aură de mister. Mulți se lăsau pradă patimii jocului, iar poveștile tragice nu au întârziat să apară. Oamenii ruinați sfârșeau noaptea în valurile mării sau cu un glonț în tâmplă într-o cameră de hotel. Legendele spun că sufletele lor neliniștite agită și astăzi marea în furtuni.
Trebuie știut, de asemenea, că în 1916, Cazinoul a devenit spital de campanie, fiind lovit de bombardamente. Din 1941 a găzduit trupele germane. După război și-a pierdut farmecul original, transformându-se în Casă de Cultură.
După decenii de degradare și o restaurare de 24 de milioane de euro, Cazinoul renaște astăzi ca centru cultural. Nu va mai fi salon de dans și jocuri, ci spațiu pentru spectacole și expoziții.
Azi, la ceasul Sărbătorii Adormirii Maicii Domnului (Sfântă Mărie Mare), de Ziua Marinei și… da, chiar de Ziua Lui, Cazinoul ne dă binețe în simfonia valorilor ce-și unesc culmile înspumate cu cerul senin și… cu emoția unor clipe unice. Haidei să-l îmbrățișăm cu privirile, să-l admirăm și să fim mîndri că e al nostrum și ne poartă pașii către Frumos…
Surse foto: Viață de Românaș, YouTube, discoverdobrogea.ro
