Amintirea primului 1 Mai la mare…
1980. primăvară către vară cu soare înmuiat înceea ce numeam pe atunci „arșiță”, pe la 30-32 de grade. Undeva pe 25 aprilie, prietenii de familie ai părinților mei, părinții prietenei mele, ne invită „brusc” și „dintr-o suflare” la o inedită „mini-vacanță pe litoral”, prin ONT… dar cu mașinile personale, nu cu autocar… (cred că aveasă fie ultima de acest gen, după acel an de grație, când aveam să absolv ciclul primar, de atunci încolo lucrurile deteriorându-s epe zi ce trecea, se circula duminica pe rând, în funcție de numărul de înmatriculare par sau impar, începuseră cozile uriașe la benzină la câteva puncte din București- Floreasca, Chitila… unde mai „scăpau” și la cei din provincie, în canistre, în rest fiind totul raționalizat la picătură… învoitul d ela școală era dificil, musai să mergi la „șefa (pardon, TOVARĂȘA) de la pionieri pe școală, cu motiv temeinic și cu riscul că nu mai primeai nicio „tresă” pe meri, la costumul de pionier… etc). Așa… Și?? Unde??? La maaareee! Mi se părea ceva unicat, nemaiauzit, fantastic să ajung fix de 1 Mai la mare și nu pentru 2 zile, cum era oficial, ci pentru 4 zile, ceea ce înseamna un adevărat regal, pentru noi, copilele de atunci, eu într-a patra, prietena mea într-a treia. Nu știam cum va fi, nici nu prea înțelegeam bine, cert e că văzând câ e soare și frumos afară, i-am dat mamei costumul meu de baie, în speranța că vom avea parte și de-o joacă zdravănă pe plajă… (habar n-aveam că așa o să fie, că o să răân cu amintiri de neuitat).
Buuun!
Zis și făcut!
Am plecta un grup de vreo 5 familii prietene, cu mașinile… Noi două eram singurii copii din grup și nici n-aveam habar cămămicile noastre încropiseră cumva și puseseră în bagaje și rochițele noastre de la serbarea cu Valul Primăverii, asta pentru că aflaseră că în proramul excursiei era inclusă și o seară de „carnaval” la restaurantul hotelului, dar nu ne-au spus… să fie surpriză!
până una alata, cineva din grup a avut năstrușnicaidee să mergem pe un cu totul alt drum decât pe cel obișnuit Ploiești-Urziceni-Slobozia… Țăndărei… am mers până în ciolpani, către Snagov, de unde am luat-o prin… Fierbinți. La vremea aceea un sat cu străzi și ulițe neasfaltate, cu nisip, arșiță, sudoare, șanțuri… părea că am coborât în timp… și cum erade așteptat, am mers din groapă în groapă cu nisip, răgălii, căldură sufocantă, hârtoape… până ce două dintre maini au rămas în pană… în fine, abia spreorlee 15-16 am ajuns… la Mamaia…! Mamaia aia, cu mare, soare și distracție, nu mamaia din Fierbinți care ne striga după gard să ne dea o cană de apă de la fântână, văzându-ne rătăciți și leșinați în sat…, în căutarea…MĂRII.
Uraaa! Am ajuns la Mamaia! Un hotel mareee, alb, frumos, părea că ne așteaptă. Am intrat țipând de bucurie și nerăbdare. Frumusețea și mai mare a fost că fix în partea opusă a ușii uriașe prin care intrasem, era o altă ușă mare, rotativă, cu geamuri colorate care dădea, printr-o mică alee… chair pe plajăăă! Vă dați seama, țipete și sărit în sus, uitând cu totul de etichetă și de locul în care ne aflam, cu covoare persane și miros de levănțică…
Cu o răbdare de fier, aproape…stângând din dinți, am suportatsămergem cu ai noștri în camere, să despachetăm, să aranjăm totul… cred că dacă mai stăteam puțin, săream de pe balcon direct pe plajă… mai ales că era puțină lume și nisp fin cât vezi cu ochii… Și… până la ora cinei, asta a fsot prima zi: PE PLAJĂ. În nisip, cu tot și toate, cu minge, baloane, vată de zahăr, șopăială, scotocit și găsit scoici și stropeală cu apă din primele valuri… totuși reci ca gheața… dar nu mai conta. Eram acolo, acolo, la mareeeee!
Au urmat da, zile de poveste, seară de carnaval, spectacole la celebrul Teatrul de Revistă „Fantazio”, cu nemuritorii Jean Costantin și Gelu manolache, cu orchestra fantastică avându-l la pupitru pe Aurel Manolache, iar plajă plimbare și joacă pe… nesăturate. Să nu mai vorbim de întâlmnirea pe neașteptate, pe stradă, în Constanța, cu inegalabilul Jean Constantin…
Au părut zile infinite, nemăsurate în ore sau minute… a fost ultima mare și frumoasă ieșrie înainte ca regimul să-și arate colții…
A fost frumos… până ne-am adus aminte că trebuie să ne întoarcem acasă …, la careul din adunarea de pionieri pe școală și la întocmit obligatoriu pentru orele de istorie… dosare cu articole din ziare despre congresele de tristă amintire…
Foto: arhivă personală, Facebook
