Colindele au o funcție ritualică unificatoare în comunitate, conectând membrii acesteia la o realitate sacră, superioară, care este trăită la nivel social cu inima deschisă, curățită prin catharsisul purificator al cântecelor intonate…
„Holul Primăriei Mangalia a răsunat, în aceste zile, de glasurile vesele ale colindătorilor, care au venit să vestească nașterea Domnului! Cu toții așteptăm acest moment desebit, plini de optimism și speranță într-un an nou mai bun.
Le mulțumesc și pe această cale, colindătorilor, pentru vizita pe care ne-au făcut-o”.
Este mesajul primarului orașului, Radu Cristian după ce, iată, cete-cete, pruncii au venit să bucure și să aducă Lumina Sfintellor Sărbători. Așa cum e firesc, așa cum e datul străbun ce trebuie păstrat dincolo de timp. Iar faptul că micuții și tinerii Mangaliei sunt astfel educați spune multe!
Din zorii existenţei sale, poporul român s-a născut în credinţa creştină, iar acest lucru se observă şi în sentimentul creştin autentic exprimat într-o formă populară extrem de largă. Folclorul românesc este unul eminamente creştin, iar colinda poate fi considerată o specie reprezentativă a spiritualităţii româneşti, văzută ca un fel de „Biblie populară”. Ţăranul român a încercat mereu să umanizeze imaginea lui Dumnezeu, a Pruncului Sfânt şi a Maicii Sale, pe care Îi prezintă asemenea lui, alături de o revărsare a binecuvântărilor asupra întregii creaţii. Versurile colindelor descoperă un mesaj teologic de o intensă trăirea duhovnicească, fie că este afirmat explicit sau nu, întreaga cultură fiind plină de simboluri ale moralei creştine, transmise din generaţie în generaţie.
