Azi, praznicul CELUI CE NE-A CRESTINAT! LA MULTI ANI BINECUVANTATI celor ce ii poata numele! Cel mai mare pelerinaj din Dobrogea, la Pestera Sfantului, aduna mii de credinciosi

Cea mai cuprinzătoare definiţie a credinţei a lăsat-o, peste veacuri, Sfântul Apostol Pavel: „Credinţa este adeverirea celor nădăjduite şi dovedirea lucrurilor …”

E plină azi, din nou, ca-n fiece an! Mii de contănțeni și români de pe toate meleagurile să se-nchie, să simtă aici, în „sufletul Dobrogei”, sărbătoarea Sfântului Andrei dar și… pragul deschis către Sfântul Praznic al Nașterii Domnului! (potrivit unor surse, azi au ajuns în zonă aproximativ 10.000 de pelerini).

Încă din zori, mii de credincioși au venit la sfânta peșteră, cunoscută drept „prima biserică ortodoxă din România”.

În fiecare an, la ceasul Praznicului din 30 noiembrie, la mănăstirea peștera Sfântului Apostol Andrei din localitatea Ion Corvin (Constanța) are loc cel mai mare pelerinaj din Dobrogea. Aici este locul unde, spun istoricii bisericești, apostolul Andrei s-ar fi adăpostit într-o peșteră.

„Conform scrierilor teologice şi istorice, Andrei a ajuns pe pământul dobrogean în jurul anului 60 d. Hr. şi s-a oprit cu ucenicii săi aici, unde a găsit trei preoţi păgâni care slujeau în peşteră, geţi de neam, cunoscuţi sub numele Innal, Rimmal şi Pinnal. Peştera este situată în Dealul Urluiului, la 4 kilometri de localitatea Ion Corvin şi aproximativ 80 de kilometri de Constanţa”, spun reprezentanții Arhiepiscopiei Tomisului.

 Sub numele de Peștera Sfântului Andrei este cunoscută o mănăstire dobrogeană, situată în apropierea localității Ion Corvin din județul Constanța. Este construită în jurul unei peșteri în care tradiția populară susține că a trăit și a creștinat Sfântul Apostol Andrei. Peștera se găsește la mai puțin de 2 kilometri de „Cișmeaua Mihai Eminescu” și la apoximativ 4 kilometri de șoseaua Constanța – Ostrov, fiind clasată ca monument istoric cu codul CT-IV-a-A-20990.

După ce în timpul stăpânirii otomane peștera a fost uitată, prin 1943 a fost redescoperită de preotul Constantin Lembrău, împreună cu avocatul Ion Dinu, pentru ca în 1944 peșterea să fie resfințită și redată cultului, prin construirea unei turle și a unui zid de protecție. Dar a căzut în uitare până după 1989, când s-au reînceput lucrările de dezvoltare a ansamblului monahal, care continuă și actualmente.

Sfântul Andrei (n. 6 î.Hr., Betsaida, Districtul de Nord, Israel – d. 30 noiembrie 60 d.Hr., Patra, Imperiul Roman) a fost un apostol al lui Iisus din Nazaret, frate cu Simon Petru.

Evanghelia după Ioan menționează că Andrei ar fi fost mai întâi ucenic al lui Ioan Botezătorul, care i-ar fi recomandat să-l urmeze pe Iisus. Conform aceleiași evanghelii, Andrei l-ar fi dus pe fratele său Simon Petru la Isus, spunându-i că l-a găsit pe Mesia (Ioan 1,35-42). De aici provine caracterizarea lui Andrei ca „cel dintâi chemat”. În enumerările apostolilor (Mt 10,2, Mc 3,18, Lc 6,14, F. Ap. 1,13) Andrei este menționat mereu între primii patru. Cu toate acestea, nu se numără printre cei trei pe care Iisus i-a tratat în anumite situații ca pe cei mai apropiați ai săi (Petru, Iacob și Ioan).

Conform Evangheliei după Ioan cei doi frați, Simon Petru și Andrei, erau originari din Betsaida, localitate situată pe malul Lacului Genezaret. Conform Evangheliei după Marcu aveau o casă în Capernaum (Mc 1,29) și erau de profesie pescari.

Sfântul Andrei, celebrat la 30 noiembrie în fiecare an, este considerat ocrotitorul românilor.

Sfântul Andrei este primul dintre apostolii lui Iisus și primul care a propovăduit Evanghelia la geto-daci, pe teritoriul Dobrogei, motiv pentru care este considerat ca cel care a creștinat poporul român.

Sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei apare, în 30 noiembrie, în calendarele ortodox, romano-catolic, luteran şi anglican.

Sfântul Apostol Andrei, „Cel Întâi chemat“, Apostolul românilor, a fost primul care a răspuns chemării lui Iisus Hristos la apostolat. Andrei a fost la început ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul şi de la acesta a aflat de întruparea Mântuitorului Hristos.

Numele Andrei derivă din grecescul Andreas, care înseamnă „viteaz”, „bărbătesc”. Numele provine din greaca veche, care, dupa cuceririle lui Alexandru Macedon a devenit lingua franca a Vechiului Orient Apropiat.

A fost frate cu Sfântul Apostol Petru, amândoi fiind pescari de meserie, din Betsaida, cetate aflată lângă Marea Galileii.

Când Iisus a intrat în Ierusalim, Apostolul Andrei a cunoscut şi a fost martor la toate patimile Mântuitorului şi s-a bucurat de Învierea Sa împreună cu Maica Domnului şi cu ceilalţi apostoli, cu femeile mironosiţe. Misiunea de creştinare a neamurilor pe care a avut-o Sfântul Apostol a început după Înălţarea Domnului la cer şi după Cincizecime. Atunci Sfinţii Apostoli au tras la sorţi şi au mers în toată lumea, pentru propovăduirea Evangheliei, adică pentru a vorbi despre „Vestea cea Bună” a mântuirii în Iisus Hristos. Apostolul Andrei a primit misiunea să meargă în Bitinia, Bizantia, Tracia şi Macedonia, cu ţinuturile din jurul Mării Negre, până la Dunăre şi Sciţia (Dobrogea) şi până în Crimeea.

În jurul anului 350 împăratul Constanțiu al II-lea (fiul lui Constantin cel Mare) duce moaștele sfântului Andrei la Constantinopol si le așază în Biserica Apostolilor. Acestea se păstreaza întregi până în jurul anului 850, când împăratul bizantin Vasile I Macedoneanul cedează rugăminților locuitorilor din Patras si le înapoiază capul sfântului Andrei. În anul 1208, în timpul Cruciadei a patra, relicvele au ajuns la Amalfi, în apropiere de Napoli, fiind păstrate în domul San Andrea. În 1462 au fost duse la Roma, din cauza pericolului turcesc. În secolul al XV-lea papa Pius al II-lea a mutat relicvele sfântului Andrei în Catedrala Sfântul Petru din Roma. În anul 1964 capul sfântului Andrei a fost înapoiat bisericii din Patras.

Este patron al Scoției (steagul scoțian reprezintă crucea sfântului Andrei), al României, al Spaniei, al Siciliei, al Greciei și al Rusiei. De asemenea, este patronul orașelor Napoli, Ravenna, Brescia, Amalfi, Mantua, Bordeaux, Brugge, Patras etc.

Deoarece era pescar, sfântul Andrei este considerat de marinarii și pescarii greci drept ocrotitorul lor. În România este socotit cel care a propovăduit Evanghelia pe aceste meleaguri.

Tradiţia şi folclorul românesc amintesc despre prezenţa Sfântului Apostol Andrei în părţile Dobrogei, unde apostolul şi însoţitorii săi şi-au găsit loc de odihnă într-o peşteră. În anul 1943, episcopul Chesarie Păunescu al Dunării de Jos a sfinţit acest aşezământ cu numele de „Peştera Sfântului Apostol Andrei”. În prezent în acest loc a fost ridicat un complex monahal, Mănăstirea Sfântului Apostol Andrei.

Sfântul Apostol Andrei a avut un sfârşit de mucenic, fiind răstignit, la Patras, lângă Corint, cu capul în jos, pe o cruce în forma de X, căreia i s-a spus mai pe urmă „Crucea Sfântului Andrei”. Nu se cunoaște cu exactitate anul morții sale; se presupune că ar fi fost în timpul uneia dintre persecuțiile lui Nero (54-68) sau Domițian (81-96).

Moaștele Sfântului Apostol Andrei au fost aduse din Patras la Constantinopol prin anii 356-357. La puțin timp după Cruciada a IV-a, din anul 1204, cardinalul Petru din Capua a hotărât că moaștele Sfântului Andrei să fie duse în Italia și așezate în catedrala din Amalfi. În anul 1462, în timpul papei Pius II, capul Sfântului Apostol Andrei a fost așezat într-o biserica din Roma. Pe 30 noiembrie 1976, papa Paul al VI-lea a dăruit capul Sfântului Andrei bisericii din Patras.

În România, părți din moaștele Sfântului Andrei se găsesc în: Peștera Sfântului Andrei (Dobrogea), biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Târgul Neamț, catedrala arhiepiscopală din Galați, biserica „Sfântul Apostol Andrei” din Oradea, în mănăstirile Neamț, Secu și Hurezi,

În lume, moaștele Sfântului Apostol Andrei sunt păstrate în biserica românească din Viena, biserica Schitului rusesc „Sf. Andrei“ de lângă Mănăstirea Vatoped, Catedrala rusă din Celiabinsk, biserica din Gabrovo (Bulgaria), Biserica „Sf. Andrei“ din Mesa Geitonia (Limassol – Cipru), la Tbilisi (Georgia), în Catedrala ortodoxă din Astana (Kazahstan); la Trier (Germania), la Mănăstirea Santa Chiara din Napoli, în biserica din Casino di Cicco Sant’Apollinare (între Roma și Napoli), la biserica „Sf. Andrei“ din Varșovia și cea din Szaflary (lângă Cracovia), la biserica din Saint Lupicin (în Munții Jură, Franța), în Biserica San Pedro de la Rua (Estella, Țară Bascilor), la Mehrba (Malta), în Catedrala catolică din Hong Kong,

Sfântul Andrei se bucură la noi în ţară de o cinstire deosebită, fiind considerat Apostolul românilor sau creştinătorul poporului român. Numeroase biserici şi mănăstiri l-au luat ca ocrotitor, prăznuindu-l în fiecare an.

În şedinţa din mai 1995, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca ziua prăznuirii Sfântului Apostol Andrei să fie trecută în calendarul bisericesc cu cruce roşie, între sfinţii mari ai Ortodoxiei.

Sfântul Apostol Andrei a fost proclamat Ocrotitorul României în 1997. Ziua prăznuirii sale a devenit sărbătoare bisericească naţională, ca urmare a Hotărârii Sfântului Sinod din 14 noiembrie 2001.

 Foto: Facebook, Arhiepiscopia Tomisului-Eugen Tănăsescu